Axeeel :)

Archive for the ‘diverse’ Category

Oamenii neîndrăgostiți despre dragoste.

Posted by Axel pe 17.04.2010

Sunt atâtea persoane în jurul meu, prietene, cunoștiințe, care vorbesc despre cum o să se comporte într-o relație. Cum o să facă aia, cum n-o să facă ailaltă, cum cu siguranță o să fie așa și pe dincolo. Da, și chiar credeți că o să respectați ceva din ce spuneți?

Nu cred că poți vorbi despre cum o să te porți tu ca om îndrăgostit, când nu ai iubit o persoană de sex opus până acum. Toate părerile astea sunt mai mult degeaba. Când iubești cu adevărat, faci ce simți, nu stai să te mai gândești la ce spuneai înainte „vai, eu nu o să vorbesc niciodată cu alinturi din-astea”, „eu nu o să îl las să-mi ocupe prea mult timp”, „mie nu-mi place să mă simt constrânsă, nu o să renunț la nimic” etc.

Nu poți să delimitezi cât de mult o să te implici într-o relație, cât timp îi aloci, cum locuiți, cum vă vedeți și așa mai departe. Pentru că atunci nu mai e dragoste, e pur și simplu o convenție între două persoane. Unii spun despre căsătorie că ar fi o instituție în care ai niște reguli și trebuie să îndeplinești anumite chestii. Dar mai degrabă ceea ce am descris eu mai sus, relația în care îți stabilești limite, este o instituție cu reguli.

Într-o perioadă și eu spuneam că nu am să mă căsătoresc. Și asta pentru că părinții mei nu s-au înțeles și au divorțat. Dar normal că părerea mi s-a schimbat. Acum asociez căsătoria cu conceptul de familie. Să avem același nume, să avem copii într-un anumit context de familie. Nunta nu implică neapărat un camion de bani, mers la biserică neapărat. Fiecare poate sărbători în felul lui după ce semnează la primărie.

Dacă nu te căsătorești nu înseamnă că relația ta nu o să se ducă naibii.

Le spun acestor persoane „o să vezi când o să iubești cu adevărat”. Atunci o să cunoască cum e să ai o conexiune cu un om, să simți anumite lucruri speciale, pe care să nu poți să le exprimi foarte bine. Normal că trebuie să ai grijă de relație, să comunici cât mai mult, nu e de ajuns dragostea adevărată ca lucrurile să meargă fără nici un pic de interes din partea celor implicați.

Chiar dacă se iubesc, oamenii pot ajunge să se despartă. Dar și atunci, conexiunea lor se păstrează. Se vede că se uită la fel unul la altul, știu că o să se iubească mereu, orice ar fi. Da, dragostea eternă există, numai că oamenii o iau ca un eșec atunci când persoanele respective nu mai sunt împreună. Dar sentimentele nu se anulează, doar relația în societate.

Oricum, cred că să ai o viață cu cineva nu înseamnă „aoleu, tre să renunț la orice nu îi convine lui”. Ideea e să vă construiți o viață împreună, să vă combinați dorințele, să ajungeți la un punct comun. Pe scurt, să le faceți pe toate.
Asta e valabil în cazul oamenilor normali și în cazul în care sunt întradevăr ei înșiși, nu dacă se comportă în relație după niște reguli. Nu o să te poți comporta toată viața după niște reguli.

Așadar, nu are rost să îți faci planuri despre cum o să fii într-o relație bazată pe dragoste dacă nu ai iubit până acum.

Posted in diverse | Etichetat: , , | 2 Comments »

Păreri de rău?

Posted by Axel pe 08.02.2010

Sunt unele momente de care nu îmi place să îmi aduc aminte, sunt acele perioade în care poate am fost tristă, poate oamenii m-au dezamăgit, poate mi s-a părut că nu fac nimic… oricum, ideea e că nu m-am simțit eu bine atunci. Cine ar vrea să își aducă aminte de asemenea perioade, când simțeai că-ți pică lumea-n cap? Dar se întâmplă, mai ales că eu sunt și genul de persoană care asociază oameni, locuri, momente, melodii etc., așa că nu e greu să ajung să mă gândesc la o chestie care pare să nu aibă vreo legătură cu ceva ce se întâmplă acum.

Iar ultima oară când mi-am amintit serios de o anumită perioadă cum am descris mai sus (de exemplu o perioadă de astă-vară), a fost de curând, acum câteva zile cred, și mi-am dat seama de unele lucruri pe care le știam deja. Oricât de căcat m-am simțit atunci, nu îmi pare rău că a fost așa. Nu îmi pare rău pentru nimic, dar nu în sensul că nu îmi pare rău că am rănit anumite persoane, ci în sensul că nu aș schimba nimic. Deoarece îmi place ziua de azi, iar orice schimbare a trecutului, ar schimba și ziua de azi.

Nu am fost niciodată genul de persoană care să tot repete cuvântul dacă legat de trecut. Nu are nici un rost. Și în perioadele alea de căcat venea un moment în care mă gândeam ce naiba se întâmplă și încercam cu pași mărunți să schimb situația, gândindu-mă numai că totul va fi bine. Și așa ajung lucrurile să fie bine și poate că vine partea mai grea, partea în care tre să faci lucrurile altfel, să nu mai faci greșelile care te-au adus în situația de căcat, să rămâi recunoscător pentru că lucrurile sunt bine, pentru că a venit și ziua aia în care poți să spui uite prin câte am trecut ca să ajung aici. Și cel mai important: a meritat.

P.S.: Da, folosesc prea des cuvintele căcat, cur și morți, în general.

Posted in diverse, my stuff | Etichetat: , , | 1 Comment »

Facebook.

Posted by Axel pe 30.01.2010

Mare nebunie cu Facebook! Site-ul a fost lansat de vreo şase ani, dar se pare că în ultimul timp toată lumea (de la noi de-aici din România) ori s-a mutat de pe hi5 pe Facebook, ori şi-a făcut pur si simplu cont.

Cred că Facebook, în-afara faptului că este tot o reţea de socializare, nu prea se compară cu vestitul hi5. E mai organizat şi e o super sursă de informare, un mod eficient de promovare al site-urilor, evenimentelor etc. Dar totuşi îţi este şi viaţa mult mai expusă, toată lumea poate să vadă care-s rudele tale, cu cine eşti într-o relaţie şi de când, la ce evenimente, concerte etc te duci. Mi s-a părut haios, să zic aşa, când am văzut cum un coleg îi ura „La mulţi ani” profului de desen pe Facebook.

Oricum, revenind la partea cu „mare nebunie”… am tot văzut reclame de la Vodafone, care-şi promovau abonamentul cu net pe mobil folosindu-se de „Poţi intra pe Facebook de oriunde!”. Să fie oamenii chiar aşa dependenţi de Facebook?

Posted in diverse | Etichetat: , , , | 3 Comments »

School.

Posted by Axel pe 23.01.2010

Acum că e sfârşitul semestrului, toată lumea e mai stresată de ce note mai are de luat, toţi profesorii devin şi mai egoişti, le pasă numai de materia lor, să ne mai dea teste, să prezentăm proiecte, fără să se mai intereseze dacă noi mai avem şi alte chestii în aceeaşi zi. Oricum, eu în general nu mă agit prea mult cu şcoala, dar am în jur colegi care fac asta, care învaţă pentru note, înainte de orice, care se gândesc la medii. Am observat şi mai mult asta săptămâna trecută (care a fost foarte plină) iar aseară, când scăpasem de stresul cu şcoala, mi-am adus aminte de un episod din Grey’s Anatomy.

Este vorba de episodul 22 din sezonul 5: What a difference a day makes. Un grup de adolescenţi, în ziua absolvirii liceului, fac accident cu limuzinele ce îi duceau la ceremonie/bal, ce-o fi fost. Toţi sunt grav accidentaţi… iar ei tot liceul au făcut numai să înveţe şi au trăit pentru ziua asta, pentru ziua absolvirii, când o să poată să se bucure de viaţă, să nu se mai preocupe doar de note, de şcoală. Secvenţa care mi-a rămas mie din tot episodul este cea în care şefa de promoţie, urmând să intre în operaţie, îi spune doctorului discursul ei, discursul pe care ar fi urmat să-l spună în seara aceea.

Discursul ei sună cam aşa: „Today is the day my life begins. Today I become a citizen of the world. Today I become a grown up. Today I become accountable to someone other than myself and my parents, accountable for more than my grades. Today I became accountable to the world. To the future! To all the possibilities that life has to offer! Starting today, my job is to show up wide eyed and willing and ready. For what? I don’t know. For anything. For everything. To take on life, to take on love, to take on the responsibility and possibility. Today, my friends, our life begins, and I for one, can’t wait!”

Iar în timp ce ea spune toate astea, restul adolescenţilor din grup sunt acoperiţi in saci negri.

http://www.megavideo.com/?v=HHM1XVRK

Secvenţa este între 24:20 şi 26:30.

Aşa că nu aşteptaţi sfârşitul semestrului, sfârşitul liceului etc., nu aşteptaţi o zi anume ca să trăiţi sau să faceţi ce vreţi!

Posted in diverse, my stuff, seriale | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Simplu.

Posted by Axel pe 23.12.2009

Câteodată mi se pare că lucrurile sunt aşa complicate pentru mine, în diferite părţi din viaţa mea. Dar doar mi se pare. Am atâtea situaţii muuult mai complicate în jur, încât de multe ori astea mă fac să realizez că eu doar mă complic singură când mă apucă.

Aşa că pentru mine lucrurile sunt de fapt simple. Şi aici simplu nu înseamnă banal. Simplu nu înseamnă nici că totul e mereu grozav sau, cum s-ar spune, roz. Anyway, sunt simple pentru că pot să fac ceea ce simt şi pentru că pot să mă şi bucur de asta. E simplu pentru că e o poveste, nu o telenovelă! Sunt fericită că e aşa, chiar sunt. E mult mai frumos să trăieşti lucrurile astea speciale, în loc să fii nevoit să tot lupţi pentru ele; dar să nu uiţi să le apreciezi.

Mai complicat devine când sunt prinsă la mijloc într-o situaţie, dar asta e, mereu trebuie să faci alegeri. Poate că pare greu, dar în funcţie de priorităţi, de ceea ce îţi doreşti, găseşti o variantă.

Posted in diverse, my stuff | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Drama.

Posted by Axel pe 13.12.2009

De unde nevoia asta de dramă a oamenilor? De victimizare, de a transforma totul într-o super telenovelă, de „hai să ne certăm ca să avem de ce să ne împăcăm”. Recunosc, şi eu când am chef câteodată pur şi simplu să mă cert, pot să găsesc orice motiv prostesc. Dar tocmai pentru că e un motiv prostesc, e şi o ceartă prostească, aşa că nu e ceva serios care să te afecteze întradevăr.

Poate că uneori e nevoie de puţină dramă pe care ţi-o creezi singur numai pentru a-ţi aduce aminte că lucrurile simple şi a avea cât de cât un echilibru în jur te fac fericit, nu agitaţia asta complet fără rost.

Posted in diverse | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

Eyes.

Posted by Axel pe 05.12.2009

Ochii chiar reflectă sufletul fiecăruia ?

„All that I am
All that I ever was
Is here in your perfect eyes
They’re all I can see”

Ştiam că ochii sunt importanţi, dar în ultimul timp mi s-a dovedit că sunt foarte importanţi. De exemplu, o prietenă mi-a enumerat tot felul de calităţi ale unui tip, câte lucruri au în comun, cât pot să vorbească, dar că totuşi simte că ceva nu-i convine… Nu-i plac ochii lui. I se par neclari, confuzi, nu îi trezesc nici o emoţie. Aşadar, dacă ochii lui nu îi transmit nimic, cum se poate îndrăgosti de el?
Am tot auzit oamenii din jur spunând – uneori ca primă impresie – despre o persoană „Are o privire ciudată”, „E o căldură în ochii lui/ei” etc., dar exemplul de mai sus m-a determinat să mă gândesc mai mult la toată treaba asta. E nevoie numai de o privire ca să te simţi conectat cu o persoană? Majoritatea sigur ar răspunde repede că nu. Dar când comunicarea asta aparte e singurul lucru care lipseşte, iţi dai seama cât de importantă e şi că pot exista situaţii în care să fie de ajuns o privire.

Mie îmi place să mă uit în ochii oamenilor. Dacă simt că nu pot să mă uit în ochii cuiva,  atunci probabil e o prăpastie uriaşă între noi. Cred că ceea ce simt când ma uit în ochii unei persoane spune foarte multe despre legătura dintre noi. Sunt oameni cu care mă conectez, sunt oameni la care ţin enorm şi se transmite asta chiar dacă în momentul respectiv mă cert cu vreunul dintre ei, sunt necunoscuţii cu care te înţelegi dintr-o privire când se mai întâmplă vreo ciudăţenie în metrou, autobuz etc., sunt oameni care, să zicem, nu îmi plac şi se simte o anumită răceală în priviri din partea mea, sunt tot felul de oameni şi de situaţii.

Posted in diverse | Etichetat: , , | Leave a Comment »

I need a hero.

Posted by Axel pe 28.11.2009

I need a hero
I’m holding out for at hero ‘till the end of the night
He’s gotta be strong
And he’s gotta be fast
And he’s gotta be fresh from the fight

I need a hero
I’m holding out for a hero ‘till the morning light
He’s gotta be sure
And it’s gotta be soon
And he’s gotta be larger than life
Larger than life

Posted in diverse | Etichetat: , , | Leave a Comment »

Fell in love without you.

Posted by Axel pe 16.10.2009

Last night I fell in love without you.
I waved goodbye to that heart of mine
Beating solo on your lawn

Every aching wound will cauterize and bruise
In memory of what we used to call in love
And only time will tell if violins will swell
In memory of what we used to call in love
We used to call it love

Last night I fell in love without you
The coup-de-grace that set me off
Would’ve made for decent fiction

Every aching wound will cauterize and bruise
In memory of what we used to call in love
And only time will tell if violins will swell
In memory of what we used to call in love
We used to call it…

Last night I fell in love without you
The stars at night aren’t as big and bright
As you make them out to be

And every aching wound will cauterize and bruise
In memory of what we used to call in love
And only time will tell if violins will swell
In memory of what we used to call in love
In memory of when we used to call it love

Posted in diverse | Etichetat: , | Leave a Comment »